Notă de cititor, Umbra din noapte

Femeile sunt al doilea mare mister al omenirii.”(Anne Rice), dar el se lasă descoperit filă cu filă în recentul roman al Helenei Pflitsch, Umbra din noapte.

Subiectul romanului pune în lumină capacitatea femeii de a renaște precum pasărea Phoenix din propria-i cenușă, demonstrând voință și putere, învaluind în același timp în umbră căderile, framântările și suferința acesteia. Este povestea femeii puternice, îndrăgostită, vulnerabilă, care știe să înfrunte cu demnitate încercările destinului, știe să fie mamă fară să aibă proprii copii, știe să ofere fară să primească.

Idila începută într-o noapte fără stele pare o lucrare prinsă într-o ramă, care din perspectiva personajului masculin, Victor, dezvăluie exact ceea ce Sabatier afirma: Femeile sunt dădacele noastre în copilărie, tovarăşele noastre în vremea maturităţii, sprijinul nostru la bătrâneţe, consolarea noastră în nenorociri şi victimele noastre în toate timpurile.”

Episoadele cinematografice împletite cu multa dibăcie parcurg patru decenii, reflectând cu o debordare uimitaore realitatea și particularitățile fiecăreia. De la viața rurală, descrisă în stilul lui Rebreanu, în care nu lipsesc picanteriile bârfelor, cicălelile nevestelor, competiția pentru locul fruntaș în sat, dar și strategiile moștenirilor, la viața din fabrici, uzine, spitale, orfelinate, ampretată puternic de inlfuenta comunistă, precum și tragedia colectivizării și a distrugerii spiritului țăranului român, la prezentul marcat de lupta pentru existentă în care sistemul relațiilor depășesc valorile și principiile progresului, regăsim creionate secvențe ale destinului românesc.

Plasându-și acțiunea în locurile de baștină îi dă posibilitatea autoarei de a descrie cu exactitate oamenii și locurile, ghidându-ne imaginația și alimentandu-ne curiozitatea de a le cunoaște de-adevăratelea. În același timp, un fin cunoscător al psihologiei umane, țese cu măiestrie dialoguri personalizate prin stilul de exprimare, vocabular, regionalisme, colorate de accente ironice, umor și conotații patriotice, astfel reușind să scoată în evidență spiritul românului.

Helene Pflitsch reliefând în scrierea sa frânturi din destine, în care fiecare din noi se poate regăsi parțial, m-a făcut parte din poveste, mi-a dat frâu liber în anticiparea finalului, dar ajunsă acolo am dat piept cu o surpriză scăldată în umbra misterului și în lumina iubirii, aducându-mi în minte versurile:

„Într-o bună zi voi deveni cealaltă femeie.
Mă vei iubi pentru că e simplu să iubeşti ce nu cunoşti,
Mă vei dori pentru că e simplu să doreşti, ce nu mai posezi,
Mă vei urî pentru că e simplu să urăşti, omul ce te doboară încet, milimetric
Deşi te voi iubi, pentru că e simplu, să continui să te iubesc.
Într-o zi voi fi şi eu cealaltă femeie.” (Luna Tudor)

Olga Grosu,

Germania, 12.06.2016

Anunțuri