EVENIMENTE

cartile mele 1

Interviu acordat Editurii Digitale

  1. Care este povestea din spatele cărții tale „Dezrădăcinare sau Un nou început”?

Cineva spunea că este „reuşita transformării unei experienţe numită viaţă personală într-un roman”, un altul a văzut, nu o poveste, ci un „adevărat manual de viață”, iar altcineva impresionat probabil doar de anumite aspecte redate, a interpretat-o ca fiind „o redare a dramei româncelor din străinătate.” Eu zic că este povestea Emmei, o femeie de cincizeci de ani care, chiar dacă i-am împrumutat din trăirile personale, poate la fel de bine să reprezinte pe oricare femeie în înfruntarea cu viața, nu întotdeauna roză. Cu siguranță, locul confruntării, aflat la două mii de kilometrii de țară, aduce un plus de dificultate și nesiguranță, dar în nici un caz, nu accentuează drama, dacă putem numi așa momentele, nu tocmai ușoare, care apar uneori în viețile noastre.

  1. Când nu scrii, cum iti petreci timpul?

Îngrijind flori, împletind fire colorate cu mărgele și nu în ultimul rând citind. Iar printre toate acestea nu ratez nici o ocazie ivită să mai vizitez vreun loc nou, fie că este oraș, sat, sau cetăți din vremuri îndepărtate.

  1. Ce anumea te-a motivat sa ajungi autor?

Visul a existat din copilărie, după prima carte citită. De atunci am simțit că prin scris m-aș putea descătușa de o mulțime de inhibiții, că aș putea transmite emoții și trăiri din care s-ar putea îmbogății sufletește cititorii, așa cum mi se întâmplă mie după fiecare carte citită. Materializarea a venit târziu, așa ca „Un nou început”, împinsă de la spate de soțul meu, care deși nu îmi putea citii paginile scrise, necunoscând limba română, îmi înțelegea dăruirea cu care mă aplecam asupra scrisului. Aș mai putea adăuga acum încă un nou motiv. Fiecare rând dintr-o poveste îmi alină dorul de Acasă, cu A mare, care înseamnă România, mama, băieții și nepoții mei.

  1. Cum a contribuit Editura Digitala pentru succesul dumneavoastra?

A micșorat distanța și timpul dintre mine și cititorii mei și nu în ultimul rând a redus considerabil cheltuielile pentru fiecare dintre noi.

  1. Iti mai amintesti prima poveste pe care ai scris-o?

Îmi amintesc prima poveste pe care am scris-o și am citit-o altora. A fost cu ocazia unui eveniment trist, când a plecat spre îngeri învățătorul meu. Atunci am simțit că trebuie să îi spun dânsului și celor care îl conduceau pe ultimul drum ce a însemnat pentru mine, nu ca învățător, ci ca „Omul de lângă mine.” Din păcate, deși am purtat cu mine povestea aceea așternută pe o coală dintr-un caiet peste treizeci și cinci de ani, am pierdut-o împreună cu alte lucruri dragi în drumul spre Germania.

  1. Ce anume te inspira sa te ridici din pat in fiecare zi?

Speranța. Că soarele strălucește sus pe cer, că vântul se joacă printre frunzele copacilor, că păsările ciripesc, că oamenii se trezesc cu un gând bun și se bucură la fel ca și mine de soarele care strălucește…

  1. Care este procesul prin care treci cand scrii o carte?

Nu am o anumită stratagemă. Prind o idee, de cele mai multe ori în timpul unor discuții fără o importanță anume, și o dezvolt, aproape fără voia mea, în cap. Apoi, când încep să o scriu, curge așa, ca la o lecție de dictare, doar că cel care dictează este o voce ce o aud doar eu. Când nu mai aud vocea, știu că partea de dictare s-a terminat și trebuie să verific textul. De cele mai multe ori lipsesc niște litere sau semne de punctuație, modificările de fond fiind nesemnificative.

 

  1. Iti mai amintesti prima poveste pe care ai citit-o, si impactul pe care l-a avut asupra ta?

Îmi amintesc prima carte citită, primită ca recompensă pentru notele mele, la sfârșitul clasei a II. O carte groasă, de care fusesem foarte mândră, mai ales că cei din jurul meu mă luaseră în râs, zicând că probabil voi avea de citit până ajung în clasa a V. Doar învățătorul meu mi-a zis, „Mi-o povestești la toamnă.” Și așa s-a și întâmplat. Zora cea roșie și banda ei, de Kurt Held, a fost cartea. Iar învățătorul meu a știut precis de ce mi-o dăruise. Pe vremea aceea eram o fetiță timidă și retrasă ( nu m-am schimbat între timp prea mult) , dar Zora mi-a devenit model. Mi-a prins bine cartea aceea.

  1. Cum descoperi ebook-urile pe care le citesti?

Internetul, prieteni… Uneori plec de la titlul unei cărți și o caut singură.

  1. Unde ati crescut si cum a influentat asta stilul dumneavoastra de a scrie?

Am crescut într-o localitate mărginită într-o parte de râul Arieș, iar de cealaltă, de linia îngustă de cale ferată pe care „Mocănița” urca spre Țara Moților, foarte aproape de orașul Turda, care și-a întins tentaculele industrializării influențând atât în bine cât și în rău trăirile satului și la poalele Cheilor Turzii, care nu ne-au lăsat niciodată să uităm cât de miraculoase sunt forțele naturii, împreună cu români și unguri la un loc. Locul și oamenii și-au pus amprenta asupra mea, așa ca un tatuaj pe suflet, dar îl port cu mândrie și nu am încercat niciodată să îl șterg.

https://helenepflitsch.wordpress.com/cartile-mele/

 

Anunțuri