Elena Cesar von Sachse și „Cămașa purpurie” a Talentului

Elena Cesar von Sachse este deja un nume în literatura pentru copii.
Debutează în 2003 cu volumul de povestiri, sugestiv intitulat Ţara Fericirii, editat de Fundaţia Desire din Cluj-Napoca, volum cu care obține premiul special al juriului la Festivalul Liviu Rebreanu din Bistriţa, ediția 2005.
Copilul din sufletul acestui OM MARE, născut pe plaiurile arădene într-o zi călduroasă de iulie 1947, are însă multe de dăruit, şi în 2006 se prezintă la Festivalul Prichindel din Nürnberg, unde obţine mai multe premii cu muzică pentru copii și prezintă cărţile Legendele Nürnbergului şi Rotofel, cărți editate de editura Ananmarol, Bucureşti.
Editura Dacia publică, în 2008, În ţara poveştilor străbune, carte ce se bucură de un real succes în rândul micilor cititori. În 2009, Şugubeaţă îşi spune povestea în Antologia Cartea mea fermecată, volum editat de Irina Petraş la Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj Napoca. Editura Anamarol, Bucureşti prezintă cărţile de poveşti Drăcuşorul alb şi Hannes, iar în 2011 reeditează În Ţara Poveştilor Străbune, poveştile Morcovel şi Morcoveaţă şi Gâsca Uriaşă.
Dragonul Roşu şi Fantezie de iarnă editate de Editura Ecou Transilvan sunt prezentate la Târgul de carte de la Cluj Napoca din primăvara lui 2013, copiii îndrăgostindu-se de aceste cărți de la prima vedere.
Înconjurată de copii, Elena Cesar von Sachse dă impresia că le aparține în totalitate, că este predestinată să scrie povești pentru ei și că nu e deloc întâmplător că cei dragi ai ei au numit-o dintotdeauna Pușa.
Doar că numele ei se regăsește și în două antologii, Antologia prozei scurte transilvane actuale editată de scriitorul Ovidiu Pecican în trei volume, apărută la editura Limes din Cluj Napoca şi în Antologia Scripta Manes, editată de Anamarol, Bucureşti, 2013, unde este prezentă cu proză scurtă.
Așa cum spunea într-una din scrierile sale scriitorul elvețian Jakob Bosshart „Oamenii cu fantezie nu se plictisesc niciodată”, Elena Cesar von Sachse se numără printre cei ce nu se plictisesc și nu ne lasă nici pe noi să cădem în moleșeală. Acum ne surprinde cu o nouă apariție editorială, de data aceasta, un roman de fantezie Cămașa Purpurie.
Cămașa Purpurie, un roman de sabie și magie, îl are ca personaj principal pe Mortes, prins în conflicte tăioase între eroi neînfricați și vrăjitori, spirite și alte creaturi ale întunericului, care te duce cu gândul la vechile basme românești.
Romanul este structurat pe două părți. În prima dintre ele, facem cunoștință cu Mortes, „un tânăr cu ochi iscoditori” care trăiește împreună cu bunicul său într-o mică căsuță de la marginea pădurii și care își dorește cu ardoare să se realizeze în viață, să ajungă mai mult decât un biet vânător care să își ducă zilele de pe o zi pe alta. Fără să își cunoască adevărata proveniență, nu are de unde să știe că dorința lui fierbinte de a-și depăși actuala condiție este exploatată de forțele întunericului care îl aleg datorită curajului și îndârjirii de care dă dovadă pentru a rupe o vrajă făcută cu multă vreme în urmă.
Condus de propriile năzuințe, ajutat de curajul său, de spiriduși și alte forțe necunoscute, Mortes se trezește în mijlocul unui conflict dintre nobilii regatului și regele lor. De partea binelui și al dreptății se face remarcat și își câștigă locul binemeritat printre nobili, care se adeverește că îi aparține și prin naștere, tatăl lui fiind un înstărit și viteaz nobil, înșelat și omorât în final de fratele regelui său. Și cum era de așteptat, Mortes își întâlnește și iubirea vieții sale, în prezența frumoasei Helene.
În ce-a de-a două parte a cărții îl regăsim pe Mortes, de data aceasta un nobil aflat la vârsta maturității, însurat cu aleasa inimii și alături de cele două fiice Maria și Ana, care îi umplu sufletul de fericire.
S-ar părea că povestea lui, trecută prin foc și sabie în tinerețe, nu ar mai putea să ne surprindă, Mortes ajungând acolo unde și-a dorit, ba mai mult, a reușit să își răzbune tatăl și să facă ordine în teritoriile prădate de bande lacome.
Doar că, forțele răului nu și-au isprăvit misiunile, pătrund în fiica mai mică, Ana, intervenind așa în viața liniștită a lui Mortes pe care Destinul îl îmbrăcase în Cămașa purpurie. Din nou ne trezim în mijlocul unui conflict alături de ființele umane, spiriduși și vrăjitoare, magii și alte forțe necunoscute.
Cartea Elenei Cesar von Sachse te ține cu sufletul la gură, fiecare pagină punându-ți noi și noi semne de întrebare pe care ai vrea să le descoperi cât mai repede, dar care te conduc pe piste necunoscute, deznodământul fiind de cele mai multe ori neprevizibil, în jocul deschis întrând noi și noi elemente care măresc suspansul și fac greu accesibil răspunsul.
Personajele pe care Elena Cesar von Sachse le crează în cartea sa sunt atent conturate, ele poartă dialoguri vii, antrenante, întărindu-le sau scoțând în evidență caracteristicile cu care autorul vrea să le prezinte. De remarcat sunt descrierile amănunţite ale locurilor unde se petrec acțiunile, făcându-te pe tine, cititorul, să le vizualizezi, să te transpui acolo, auzind șuieratul sulițelor sau spadelor și simțind căldura focului sau mirosul bucatelor îmbelșugate care nu lipsesc de la ospețele întinse.
Categoric Cămașa purpurie este un roman ce poate fii citit cu aceeași ușurință și plăcere atât de copii cât și de adulți, și pentru că, nu e așa, imaginația este nemărginită, Elena Cesar von Sachse pune doar un punct relativ ultimei ei fraze, lăsându-te pe tine să găsești adevăratul sfârșit al poveștii.
Am convingerea că vor fi tot atâtea sfârșituri câți cititori sunt, toate putând fii la fel de interesante.
O felicit din suflet pentru acest roman pe scriitoarea Elena Cesar von Sachse, care se pare, a fost îmbrăcată la naștere cu Cămașa purpurie a talentului și pentru că deja lucrează la o altă carte, am convingerea că ne va surprinde din nou în mod plăcut și nu-mi rămâne decât să o aștept cu nerăbdare.
Dar până atunci vă recomand cu căldură, vouă și copiilor voștri, Cămașa purpurie, convinsă că nu veți rămâne dezamăgiți.